Aseara pe la 19:30 am fost anuntata inopinant ca se desfasoara la mnac o chestiune foarte faina numita “Rokolectiv”, editia 2008. Chestiunea e ( a fost?) un festival de muzica electronica & visual arts, in caz ca n-ati vazut afise prin oras, aflati ca, din umilul meu punct de vedere, e pentru ca a fost anuntat in locuri mai selecte, de exemplu pe last fm sau pe net, aici.

Toate bune pana acum. Tot inopinant si fara prea multe deliberari ma decid sa ma duc, dupa ce primesc indicatii pretioase cu privire la mnac ( si faptul ca nu e mnar cu care il confundam, shame on me) , ca de exemplu ” cu metroul la unirii si apoi vezi a doua cladire din lume” sau “mergi pe victoriei, trebuie sa dai de el”( alta sursa). Casa poporului, right? Can’t miss it, right? Ei bine, I did. Si m-am invartit nitel, pana cand am zarit-o. Mda, intr-adevar e mare, ok, recunosc.

Si cat de mare e nu mi-am dat seama pana cand n-a trebuit sa-i dau ocol… Da, e chiar mare. Pe aceasta cale imi exprim sincerele multumiri domnilor jandarmi, gardieni sau ce sunt dansii ( cei de stau si pazesc intrarile) pentru indicatiile si mai pretioase si bunavointa aratata. Aflati ca nu e a 3a intrare de pe 13 Septembrie, ci a4a !, asta daca o pui si pe cea care e de fapt o pseudo-intrare, caci poarta era incuiata temeinic. N-am verificat, de teama sa nu declansez vreo alarma…

Dar sa revenim la chestiunea in cauza. Ma decid eu la orele 20:00 sa ma duc, tinand cont ca incepuse la 19:30… pe la 20:35 eram la cismigiu, si la orele 21:10 am ajuns triumfator la mnac. Iata ca se descurca si provincia.

Mi s-a zis ca e plin de “dubiosi”. Eu, neinvatata cu slang-ul local, de oameni-mergatori -la -chestiuni dintr-acestea, am presupus ca dubiosi chiar inseamna dubiosi. Dar nu, dubiosi inseamna dubiosi….dar in sens bun. Adica, imaginati-va oamenii pe care ii vedeti in green hours ( chiar era un tip pe care l-am vazut des pe-acolo), undeva la puterea a 3a…. crezi ca esti pe trend? du-te la o chestie de genul asta si plangi.

Bine, din cate am observat eu, si cum s-a constatat si de catre altii, erau si “pusti” veniti aiurea, mai mult de brandul evenimentului decat de muzica. Nu m-am simtit caci eu habar n-aveam nici de eveniment nici de muzica, tot ce stiam e ca va canta un anume Daedelus, ( link courtesy of person who told me about the event) care e in cardasie si el cu Ninja Tune. Nu putea deci decat sa fie de bine. Si intr-adevar, a fost brilliant, recunosc ca n-am prins de la inceput ( adica am ajuns de la a 3a formatie, Planningtorock, care de altfel a fost faina, desi cam prea… chestia de pe cap si proiectiile m-au derutat putin. ok, experimental, dar… asa sunt eu clasicista, damn it), dar de la orele 21:10 si pana la 01:30 a tot tinut, si probabil o mai fi tinut si dupa ce-am plecat, dar nu mai puteam de oboseala.

Ceilalti tipi pe care i-am prins, Khan of Finland (ii gasiti tot pe site-ul festului), au cantat extrem de misto, dar din nou am fost derutata de tipul cu cap de iepure de pe scena care facea o coregrafie foarte …. nu gasesc un cuvant pentru ce facea. A fost putin weird. Dar cum ziceam, eu nefiind nici macar apropiata de trend ( si nu trendul ala mainstream, ci trendul ala de care nici macar nu stii daca nu mergi la chestii de genul), iar oamenii de-acolo fiind cu 6 luni inaintea lui, perceptia mea asupra evenimentului a fost una extrem de deformata.

La sfarsit au fost doi tipi ( care au cantat impreuna, desi erau tipariti pe 2 randuri in brosurica de program), Jean Jacques Perrey si David Chazam. Acest JJP a inventat undeva prin anii ‘50 prima varianta de sintetizator, si a inceput sa faca muzica electronica… si de-atunci l-a incantat pe Dali, a lucrat cu Django Reinhart si Edith Piaf… Din pacate, dupa Daedelus, s-a cam dus atmosfera si lumea. Au ramas in proportie majoritara cei care abuzasera de Carlsberg-urile de 330, si pot sa spun ca mi-a parut rau pentru tip… adica, sa canti la 79 de ani in fata un public cam neinteresat… e o treaba cam trista. De altfel a fost chiar fain, daca n-as fi fost atat de obosita probabil ca as fi apreciat mai mult.

Si dat fiind faptul ca I got a free ride home, a fost chiar o seara reusita. Si sa nu uit compania placuta si nemeritat de amabila cu mine ( careia ii recomand sa vada “Le Scaphandre et le Papillon”, daca nu l-a vazut deja, fiind prinsa pe nepregatite la intrebarea cu filmele vazute recent.)