Nina Simone – Just in time

La cererea infocata a publicului extrem de select, cu gusturi alese (vezi jim? ;) ) ma avant intr-o tripla cronica de film. Si, cum e 8 martie, am ales 3 filme nemaipomenit de faine, ce au ca subiect love & relationships. Caci, nu-i asa, it eventually all comes down to that.

Doua viziuni diferite, dar complementare asupra temei de mai sus. Before Sunrise& Before Sunset (le voi discuta as a whole, veti vedea de ce) sunt o versiune usor romantata, mai “de arta”, mai idealiste si mult mai poetice. 2 Days in Paris e mult mai realist, ceva mai amuzant, dar iti lasa un gust mult mai amar dupa vizionare (if you ask me).

N-o sa insist pe plot, pentru asta aveti imdb. Before Sunrise incepe intr-un tren spre Viena, unde se intalnesc Julie Deply si Ethan Hawke. Mie nu-mi place Ethan Hawke, iar aici e de-a dreptul respingator (ca aspect fizic). Dar daca puteti sa treceti peste asta, o sa descoperiti poate, cum am descoperit si eu, ca e un actor deosebit de bun. Extrem de surprinzator. Julie Delpy e geniala, absolut geniala.

Revenind. Se intalnesc ei in tren, au o discutie revelatoare (care ni-i prezinta cu bune, cu rele, pe scurt) si vine momentul in care Ethan Hawke (Jesse, american venit in Europa – mai precis la Madrid – ca sa-si viziteze prietena plecata acolo cu bursa, prietena de care se desparte, ajungand sa viziteze Europa by train – cu europass, cea mai ieftina varianta) trebuie sa coboare: trenul ajunge in Viena, de unde are avion spre State peste 14 ore. Desigur ca nu ii convine sa se desparta definitiv de Julie Deply (la cat de frumoasa e, nici mie nu mi-ar conveni) asa ca ii propune sa-l insoteasca in Viena, pana a doua zi dimineata.

“Actiunea” se petrece deci intr-un interval de cateva ore, de dupa-amiaza pana a doua zi dimineata. Hence the title, Before Sunrise. Am bagat actiunea intre ghilimele pentru ca nu e traditionalul plot al unui film de dragoste. E pur si simplu o lunga plimbare prin Viena, insotita de o lunga discutie intre J.D si E.H. Discutia asta face tot filmul.

Toata stima mea scenaristului, a stiut sa faca un dialog extrem de inteligent : se vorbeste de la subiecte precum “parinti, familie, etc” pana la reincarnare, dragoste, Dumnezeu, prejudecati….si lista poate continua. E absolut savuros. Love-story intelectual, idealist, uber-romantic dar fara sa fie fie siropos.

Facem un salt de ~ 90 de minute si ajungem la sfarsit. Dimineata, el o conduce pe ea la trenul spre Paris (am uitat sa mentionez, ea e frantuzoaica), unde isi promit ca se vor revedea in Viena peste 6 luni. Fara schimb de adrese, etc. Doar cele 14 ore petrecute in Viena.

Se ia deci traditional love-story, se schimba pe-aici pe-acolo, prin punctele esentiale, si iata filmul. Am citit pe imdb ca unii oameni au empatizat cu povestea, se pare ca s-a intamplat si altora sa-si intalneasca marea dragoste in tren prin tari straine, dar dincolo de intruziunile in viata reala, filmul e irepetabil. Trebuie sa recunoastem, nu vom fi nici Julie Deply, nici Ethan Hawke, nu vom avea (probabil) niciodata o discutie asemanatoare cu cineva.

Before Sunset e continuarea. V-ati prins. Actiunea se petrece inainte de apus, in Paris de data asta. Dupa 9 ani, Ethan Hawke lanseaza o carte in care povesteste, se pare, experienta din Viena. Julie Delpy vine la lansare, se intalnesc, isi petrec din nou ziua plimbandu-se, caci pe seara E.H are avion inapoi spre State. How typical of him.

Faimoasa intalnire de peste 6 luni in Viena nu mai avusese loc after all (va las pe voi sa vedeti de ce), si, cum nu facusera schimb de adrese, etc, nu s-au putut contacta. E.H., acum casatorit si cu copil. J.D., cu un prieten fotograf (prietenul ideal pentru ca nu era mult timp pe-acasa). Fiecare cu o viata separata, bine delimitata, care nu ii defineste.

Zice E.H la un moment dat despre casnicia sa : “I feel like I’m running a small nursery with someone I used to date.” Cred ca asta spune totul. Din nou, dialogul genial. Ajung in final la probleme mai delicate :cat de groaznica e viata fiecaruia fara celalalt. Cum s-au ratat din punct de vedere emotional, prin faptul ca nu au continuat ce incepuse in Viena.

J.D il invita la ea pe E.H. Vine momentul cand el ar trebui sa plece spre aeroport, sa prinda avionul. Dar nu pleaca. And so it ends, pe fundal de Nina Simone – Just in time.

Despre 2 Days in Paris cu alta ocazie.