Teoretic, acum ar fi trebuit sa fiu la Biblioteca, luptandu-ma cu volumul 6 din Tratatul de Istorie a Romanilor, scos de Academia Romana, din dragoste pentru studentii anul I. Teoretic, asta ar fi trebuit sa fac acum. Dar cum intotdeauna apar elemente de neprevazut ( evident ca nu m-am trezit la 8 asa cum intentionasem, ci acum vreo jumatate de ora – 12:00), se pare ca Tratatul va trebui sa mai astepte.
Meanwhile, spusesem ca o sa scriu ceva despre culisele voluntariatului in cadrul ligilor studentesti. Ma pregatisem sa ma iau, bineinteles, in sensul criticii constructive, de toate lucrurile care ma enerveaza in acest domeniu. Dar inca nu ma calmasem dupa sedinta saptamanala a Asociatiei Studentilor la Istorie “Dacia”. ASID pe scurt.
Si m-am gandit ca, totusi, prin reducerea discutiei despre voluntariat la propriile mele experiente negative fac un extrem de mare deserviciu imaginii voluntariatului, care, let’s face it, la noi nu e prea bine privita si-asa.
Cand am anuntat ca m-am inscris in ASID si ca am fost selectata in urma unui interviu sa devin membru, majoritatea cunostintelor mele au ridicat o spranceana si m-au intrebat: “Voluntariat? De ce ai vrea sa faci asa ceva?Pierdere de timp”. Cum ziceam,la noi, perceptia voluntariatului e grav deformata.
Sa dau un exemplu : Am participat asta iarna la o sesiune de evaluare a proiectelor finantate de ANSIT pe parcursul anului 2007 . Aici ar fi trebuit sa fie oameni din cadrul ONG-urilor care au avut proiecte finantate de ANSIT si care ar fi putut sa spuna ce anume ar putea fi imbunatatit in oferta ANSIT. Ori, ONG presupune voluntariat , nu?! Daca ma insel eu ,si ONG-urile au numai oameni angajati si platiti, va rog foarte mult sa ma scoateti cat mai repede din ignoranta, ca sa nu mai raspandesc ideea asta, evident gresita, si prin alte parti.
Bun, la aceasta sesiune de evaluare nu numai ca nu erau prezenti oameni din ONG-uri, dar erau prezenti oameni care se intrebau ce e acela un proiect sau de ce ar trebui sa faca voluntariat? Voluntariatul nu renteaza. Cum sa nu te enervezi? Aici e problema de coordonare si de target, dar, most of all, e problema de perceptie.
Voluntariatul e perceput:
1. ca rubrica obligatorie intr-un CV – daca vrei burse, etc in afara.
2. ca pierdere de timp (pe principiul “my time is money”)
3. ca mod de a influenta conducerea (vorbesc aici in particular de asociatiile studentesti)
Recunosc, pentru inceput (prin liceu) priveam si eu voluntariatul in principal ca rubrica obligatorie de CV ,dar asta pana sa fi fost implicata intr-un proiect propriu-zis – cand te zbati sa gasesti fonduri, locatii, parteneri etc chiar incepe sa-ti placa – (eu datorez interesul meu unuit curs organizat de Somepro in colaborare cu AGLT).
Cunostintele mele il privesc cam ca la punctul 2 (bineinteles, exceptand colegii mei de asociatie, majoritatea – daca nu toti- oameni mai dedicati decat mine). Nu te plateste? N-ai ce cauta acolo. Cum adica scrieti proiecte ,cautati sponsori? Unde o sa-ti trebuiasca tie asa ceva?
Well let me tell you something: lucrurile pe care reusesti sa le furi de la altii ( si aici ma refer la scriere de proiecte, cum se negociaza cu posibil finantator, etc etc) sunt cele care te vor ajuta probabil cel mai mult cand iti vei cauta un job “adevarat”. Daca te bazezi exclusiv pe facultate (eventual cu 1-2 activitati extracurriculare) sunt destul de mari sansele sa nu impresionezi pe nimeni afterwards. Un om care a lucrat pe zeci de proiecte in timpul facultatii e mai bine privit de un potential angajator decat un om care a facut facultatea si cam atat. De asta sunt sigura in momentul de fata.
Cat despre punctul 3: colegii mei de facultate au impresia ca noi, in asociatie, suntem un fel de sub-ramura a lojilor masonice. Ca miscam totul din umbra. Drept pentru care trebuie sa avem solutii la toate problemele : de ce nu s-au dat destule cupoane de calatorie? de ce cupoanele date mai devreme nu mai sunt valabile acum? de ce nu sunt acum fonduri pentru decontarile de abonamente? de ce , de ce , de ce? (sau “Ia spune, ce beneficii aveti voi acolo?”)
People, in caz ca citeste cineva asta, aflati ca NU, noi NU avem toate raspunsurile. Organizarea in cadrul Facultatii de Istorie e o gluma. Nici macar nu e o gluma buna. E o gluma de-aia gen Seinfeld, la care nu stii daca sa razi sau sa plangi. Poti sa incepi sa te simti ca George (nu, din punct de vedere al relatiei cu facultatea la nivel administrativ, n-o sa iti iasa nimic. Niciodata). Despre beneficii? Nu ma trateaza nimeni mai bine, nu beau bere cu decanul sau cu secretarele, am exact aceleasi probleme ca any other student.
Dar am ocazia in schimb sa lucrez cu niste oameni motivati, de la care am ce invata, cu care imi face placere (de cele mai multe ori) sa colaborez , in speranta ca nu o sa pierd 3 ani de facultate aiurea.
De ce vroiam sa vorbesc despre culisele asociatiilor studentesti? Ma enerveaza un singur lucru: unii oameni se iau prea in serios – as in, in loc sa se limiteze la o critica hai sa-i zicem constructiva, mai au tendinta sa sara calul. Si atunci se ajunge sa vorbim o ora despre cand sa fixam ziua sedintei. Sau altele. Dar problema nu e cu voluntariatul in sine, problema e ca e destul de greu sa-ti lasi ego-ul la usa in momentul in care vrei sa te implici in ceva mai mare si mai important decat tine.
Da, exista si asa ceva. Hai sa ne facem viata mai usoara si mai frumoasa, cand ne vine sa prelungim discutia, respiram adanc si ne abtinem. De altfel, tot respectul meu. Nu luati faptul ca nu ma implic in dezbaterile acerbe privind probleme de genul data si ora sedintei, sau ce a zis cine pe grup, etc, ca o dovada de …. n-o luati in sens negativ. Dar unele lucruri nu mi se par vitale. Si ma gandesc ca unii oameni mai vor sa si ajunga acasa. Asa ca ce rost are sa spun ceva ce s-a mai spus de 3 ori inainte?
Am divagat. Dar daca nici pe blog nu pot sa divaghez, atunci unde? Deja nu ma mai asculta nimeni in real life, am aceleasi povesti plictisitoare. Felicitarile mele daca ati ajuns pana aici.
